Banner Banner Banner

Istoric UNAp

 

DE LA SCOALA SUPERIOARA DE RAZBOI LA UNIVERSITATEA NATIONALA DE APARARE "CAROL I"

 

 

- SCOALA SUPERIOARA DE RAZBOI -

 

  • 1889,

8 august: La Castelul Peleș, Regele Carol I al României semnează Înaltul Decret Regal Nr. 2073 prin care: „Art. 1. Se înființează pe lângă Marele Stat Major o Școală Superioară de Resbel (Război – n.n.), destinată a forma ofițeri de stat major”. Conform uzanței, Înaltul Decret a fost contrasemnat de către ministrul de război, generalul Gheorghe Manu. Înaltul decret cuprindea condițiile de admitere, lista cursurilor în cei doi ani de studii etc.

4 noiembrie: Este pus în vigoare „Regulamentul Școalei Superioare de Resbel”, primul document de organizare și funcționare a instituției

5 noiembrie: Are loc deschiderea oficială a cursurilor Școlii Superioare de Război, în prezența prim-ministrului Gheorghe Manu (fostul ministru de război), generalului Ștefan Fălcoianu, șeful Marelui Stat Major, inițiatorul și organizatorul noii instituții de învățământ superior a Armatei Române. Generalilor Alexandru Cernat și Eraclie Arion, precum și a „domnilor profesori militari și civili, a ofițerilor de stat-major și a ofițerilor-elevi ai noii școale” (în număr de zece – n.n.). S-a sfârșit „serviciul divin, obicinuit la aceste ocasii”. Locul ceremoniei: clădirea existentă și astăzi din strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Școala Superioară de Război între anii 1889-1897 (aripa dreaptă, etajul doi).

  • 1891,

Octombrie: Prima promoție de absolvenți ai Școlii Superioare de Război din București: locotenent (Inf.) Anastasiade Constantin, căpitan (Inf.) Antonescu Dumitru, căpitan (Inf.) Demetrescu Aurel, locotenent (Inf.) Niculescu Marin, locotenent (Inf.)  Popovici Ion, locotenent (Cav.) Pretorian Eracle, căpitan (Cav.) Toplicescu Ion. Toți au fost brevetați ofițeri de stat major.

  • 1894,

Iulie: Într-un document al Marelui Stat Major se precizează: „În țară existând școlile cele mai trebuincioase armatei, Ministerul de Război nu va mai trimite în școlile din străinătate decât un număr mic de elevi și ofițeri și aceasta numai în scopul de a ține instrucțiunea noastră la curent cu cea din străinătate”.

  • 1895,

26 aprilie: Este adoptată „Legea asupra serviciului de stat-major”, prin care se preciza că Școala Superioară de Război este singura sursă din care se pot recruta ofițerii de stat major (Art. 4).

  • 1897,

Toamna: Școala Superioară de Război se mută în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de sala Dalles), unde a funcționat până-n decembrie 1939 (împreună cu Marele Stat Major, până-n anul 1914).

  • 1901,

Sub incidența restricțiilor economice, Școala Superioară de Război este amenințată cu închiderea cursurilor (Ministrul de război: Dumitru A. Sturza).

  • 1902,

Octombrie: Sub conducerea profesorului de tactică generală, colonelul Alexandru Averescu, promoția a 12-a (1900-1902), cu 9 ofițeri-elevi, a efectuat o călătorie de stat-major de 10 zile la Plevna, studiindu-se în special bătălia (a 3-a) din 28 noiembrie 1877.

1907,

Toamna:  Se introduc cursuri noi: Istoria generală (profesor – Nicolae Iorga), Fortificația (general de divizie Grigore Crăiniceanu), Istoria fortificației ș.a.

  • 1909,

2 iunie: În baza Înaltului Decret Nr. 1522 intră în vigoare „Regulamentul Școalei Superioare de Războiu”, care urmează prevederile Legii pentru serviciul de stat-major din 15 aprilie 1909 (modificată la 12 martie 1912). Se sporește importanța Școlii în formarea ofițerilor de stat-major. Între altele, se introduc noi discipline de învățământ: Științele politico-sociale, Dreptul internațional, Literatura română, Logistică, Psihologia ș.a.

  • 1909 – 1911,

Promoția a 21-a, supranumită „de aur”, cea mai numeroasă (33 ofițeri – elevi), după 20 de ani de activitate a Școlii Superioare de Război. Colegi de promoție – viitori generali: Ion Antonescu, Nicolae Bolintineanu, Petre Cănciulescu, Constantin Cepleanu, Gheorghe I. Florescu, Alexandru Gorski, Mihail Hristescu, Constantin Ilasievici, Nicolae Mihăilescu, Ioan Sichitiu, Florea Țenescu ș.a.

  • 1914,

În perioada 1889 – 1914 au absolvit studiile militare superioare în străinătate un număr de 19 ofițeri (8 la Torino, 4 la Bruxelles, 3 la Paris, 3 la Berlin, 1 la Viena).

  • 1914,

1 iulie. Sub influența evenimentelor internaționale, cursurile Școlii Superioare de Război au fost întrerupte pentru o perioadă de patru ani, până în octombrie 1918. Ulterior, măsura a fost cotată ca o greșeală, lipsind armata română, între anii 1914-1918, de ofițerii de stat-major atât de necesari.

  • 1914 – 1918,

Cadrele de comandă, profesorii militari și ofițerii – elevi ai Școlii Superioare de Război sunt repartizați la unitățile operative și participă la acțiunile de luptă (din 15 august 1916).

În prima parte a războiului (1916 - 1917), din 4 comandanți de armată, 3 erau absolvenți ai Școlii Superioare de Război. La fel, 6 din 7 comandanți de corpuri de armată, 11 din 20 comandanți de divizie etc. În partea a doua a războiului (1917 - 1918), din 15 comandanți de divizii, 14 erau absolvenți ai Școlii Superioare de Război.

  • 1916,

14 august. Toți cei 434 de ofițeri absolvenți ai Școlii Superioare de Război din București au intrat în luptă. În anii 1916 – 1919 au căzut pe Câmpul de Onoare 30 de ofițeri, din care 2 generali (generalul de divizie David Praporgescu, profesorul de tactică, comandantul Corpului 1 Armată, mort la 29 septembrie 1916, generalul Stan Poetaș, mort în Basarabia, în 1918), 4 colonei, 9 locotenent-colonei, 9 maiori și 6 căpitani.

  • 1918,

1 octombrie. Școala Superioară de Război își redeschide cursurile (numai cu anul doi, promoția a 25 – a), în localul Liceului Militar de la Iași. Mobilizarea din 28 octombrie 1918 întrerupe din nou cursurile. În decembrie 1918 Școala va reveni la București, cu redeschiderea cursurilor la 1 martie 1919 (anul întâi – promoția a 26 – a cu examenul de admitere încă din anul 1914).

  • 1919,

10 noiembrie. Prin Înaltul Decret Regal Nr. 4279 se înființează Școala Superioară de Intendență, ca structură (secție) distinctă în cadrul școlii Superioare de Război. Până în 1939 au absolvit Școala Superioară de Intendență 19 promoții (348 de absolvenți).

  • 1921, 

Promoția a 27 – a (1919 – 1921) este prima promoție, după Primul Război Mondial, care parcurge doi ani de studii.

  • 1923,

9 februarie. Este pus în vigoare un nou Regulament (provizoriu) de funcționare a Școlii superioare de Război.

  • 1923 – 1926,

Un strălucit corp de noi profesori revigorează întregul sistem de învățământ din Școala Superioare de Război: generalii Nicolae Samsonovici și Ion Sichitiu, colonelul Florea Țenescu, locotenent – coloneii Paul Teodorescu, Romului Tupa , Ilie Șteflea ș.a.

  • 1929 – 1939,

Acest deceniu este unul dintre cele mai rodnice în activitatea Școlii Superioare de Război. Printre comandanții acestei perioade se numără generalii Ion Antonescu, Paul Teodorescu, Ilie Șteflea, Alexandru Ioanițiu. Procesul de învățământ este reorganizat pe baze moderne. Se dă în funcțiune localul din Șoseaua Panduri – Cotroceni.

  • 1931,

14 februarie.  Intră în vigoare un nou regulament de funcționare a Școlii Superioare de Război, incluzând, ca anexă, și regulamentul Școlii Superioare de Intendență. Prevederile acestui regulament s-au aplicat până-n anul 1948.

  • 1932,

Începând cu anul de învățământ 1932 – 1934 (promoția a 40 – a), se constituie secția de marină (promoția 1, 1932 – 1934).

  • 1936,

Marele Stat Major difuzează „Instrucțiunile asupra întrebuințării Marilor Unități”, care vor fi completate în anul 1938. Prescripțiunile lor au fost aplicate cu anticipație în Școala Superioară de Război de către profesori și elevi, în parte colaboratori și făuritori ai doctrinei difuzate prin aceste Instrucțiuni.

  • 1936,

Învățământul în Școala Superioară de Război este reorganizat și cunoaște o dezvoltare pronunțată, în raport cu cerințele funcționării unei armate moderne.

  • 1937 – 1938,

Directivele pentru acest an școlar prevăd funcționarea Școlii cu trei secțiuni: Armata de uscat și aeronautică, Intendență și Cursul de informații pentru medici (43 de zile lucrătoare, cu 2 serii pe an).